Pe scurt
- După trei înfrângeri, dintre care două dezastruoase, cu Polonia și Bosnia, naționala încearcă măcar să închidă seria cu un semn de speranță.
- Prima discuție nu e despre meci, ci despre Gheorghe Hagi și despre presiunea pusă de așa-zișii specialiști.
- Ar fi prea devreme și prea lipsit de profesionalism.
- Nu poți pune o etichetă pe un selecționer după trei meciuri, iar cele trei merită luate pe rând.
România încheie această mini-campanie în această seară, pe Arena Națională, în fața a 50.000 de spectatori. După trei înfrângeri, dintre care două dezastruoase, cu Polonia și Bosnia, naționala încearcă măcar să închidă seria cu un semn de speranță.
Despre demisie
Prima discuție nu e despre meci, ci despre Gheorghe Hagi și despre presiunea pusă de așa-zișii specialiști. Ar trebui să demisioneze?
Părerea mea este că nu. Ar fi prea devreme și prea lipsit de profesionalism. Nu poți pune o etichetă pe un selecționer după trei meciuri, iar cele trei merită luate pe rând.
Cu Suedia am jucat bine o repriză și slab în a doua. Acolo e posibil să se fi greșit tactic.
Cu Bosnia nu sunt multe de spus. A fost grav, iar menajarea primei echipe a fost o alegere neinspirată. Dar asta nu-i scuză pe jucătorii care au intrat. Nu cred că diferența de valoare dintre ei și titulari — majoritatea mediocri, oricum — justifică prestația din acea seară.
Cu Polonia, până la acel penalty, o greșeală imensă de arbitraj, România a stat bine în teren. Începusem chiar să cred că vom vedea altceva. Ce a urmat, chiar și în inferioritate numerică, a fost lamentabil. Dar totul e relativ: uitați-vă la Croația, până mai ieri o echipă care punea pe gânduri orice adversar, care a primit șapte goluri de la Spania. Chiar și de la campioana mondiala en-titre, șapte sunt multe.
Mai e un motiv pentru care nu poți da verdicte acum: unii antrenori au nevoie de răbdare. Hagi, la aproape toate echipele pe care le-a antrenat, nu a reușit imediat atunci când nu a primit timp. Singurul loc unde a avut timp a fost cel în care și l-a acordat singur, la propria echipă, care la început se lupta să rămână în prima ligă. A luat apoi campionatul, a căzut, și l-a luat din nou.
Continui să cred că el e singurul care, pe termen lung, poate face ceva diferit. Pot veni alții care, cu o apărare bine organizată și o așezare potrivită, să îți ia ochii în câteva meciuri. Dar tot la nivelul ăsta de mediocritate vom rămâne.
Ce aștept în seara asta
Îmi doresc să nu mai văd jucători care nu aleargă și care nu fac tot posibilul pentru a câștiga un balon. Vreau să văd altceva, chiar și cu încă o înfrângere.
Și îmi doresc să văd căpitanul în teren. Nicolae Stanciu, nu Ianis Hagi.
Ianis nu are ce căuta la mijloc, cel mult pe bancă. Se mișcă lent, atinge mingea de prea multe ori și bate toate loviturile libere, deși din ultimele două meciuri nu a ieșit nimic din ele. Impactul căpitanului de facto e mult mai mare, chiar și la 33 de ani, chiar și jucând în China.
Înțeleg subiectivismul, dar până la o limită.
Despre meci
România are mulți absenți, Suedia are și ea absențe importante. Suedia primește gol aproape meci de meci în deplasare, iar România cu Hagi pe bancă poate marca. Problema e alta: cu cine? Toți atacanții centrali sunt accidentați.
Un atu în plus față de meciul cu Bosnia sunt suporterii. Contează enorm când e nevoie de un gol, dar publicul român se irită la fel de repede dacă nu primește ce așteaptă.
Nu sunt convins că Ianis va juca în seara aceastaa. Nu cred că Hagi riscă să-l trimită pe teren și să-l vadă jucând slab din nou.
Raportează o greșeală în acest articol
Înapoi la prima pagină





